Revista CARIERE: Anotimpurile schimbărilor în viaţa profesională şi personală


de Rodica Obancea

Totul în natură are ritm, fie că vorbim de ritmurile de creştere biologică a oamenilor, plantelor, animalelor, fie că vorbim de un ritm de manifestare a fenomenelor în natură. Totul este ritm în jurul nostru, în mediul înconjurător, de la mişcarea planetelor la anotimpurile într-un an, la ritmurile economice, ciclurile de viaţă ale unui produs, la ritmurile vieţii noastre. Suntem parte a mai multor rutine, cicluri, periodicităţi, mişcări regulate, mai rapide sau mai lente: cicluri ale naşterii, creşterii, maturităţii şi morţii, cicluri în care dormim şi suntem trezi, respiraţia, ritmul celulelor care sunt create, cresc, mor şi sunt reînoite periodic. În natură schimbarea este parte continuă din procesul evoluţie, se petrece de la sine, ciclic, fără ca nimeni să îi amintească sau să îi ceară naturii să se schimbe.

În mediul organizaţional, schimbarea este percepută ca un proces mecanic, linear, de care avem tot mai mare nevoie. Totuşi acest lucru trebuie deseori impus, manageriat şi, mai ales, nu trebuie scăpat de sub control. În acest mod structurat, controlat, predictibil, de a percepe schimbarea, cu toţii, am uitat de modul simplu, emergent, pe care îl cunoaştem în mod intrinsec – modul natural, sau altfel spus, modul modelat de către natură.
În mediul organizaţional, cea mai mare parte a conversaţiei dintre oameni, este inspirată de perspectiva mecanică şi financiară: vorbim frecvent despre timpul alocat unei schimbări, etapele schimbării, KPI’s, costurile implicate, headcounts, FTE, milestones, presiune pe resurse, control bugetar…

Postura din care scriu acest articol nu este una în care spun că perspectiva aceasta nu este validă. Este validă. Însă nu este şi suficientă. Avem nevoie şi de o abordare procesuală, structurată, o perspectiva arhitecturală a organizaţiei şi de una emergentă, umană, inspirată şi în acord cu natura.
În acelaşi mod abordăm în organizaţii şi dezvoltarea liderilor, specialiştilor, dezvoltarea echipelor – sunt deja bune practici de resurse umane, procesele de dezvoltare care sunt în dezacord cu natura profund umană. Proiectele în care specialiştii şi managerii sunt separaţi ierarhic, fiind răsplătiţi cei de sus şi pedepsiţi cei de jos. Managementul prin obiective, target-urile setate, recompensele, strategiile de dezvoltare organizaţională sunt abordate dintr-o perspectiva mecanică, împotriva naturii umane şi sociale, reuşind astfel să întoarcă oamenii unii împotriva altora, cauzând multe pierderi şi risipă de resurse, unele vizibile, alte mai puţin vizibile.

Ca oameni, cu toţii ne naştem cu o motivaţie intrinsecă, respect de sine, demnitate şi curiozitatea de a învăţa şi de a creşte. Sunt antreprenori şi manageri care cred din ce în ce mai mult că nu toţi oamenii vor să înveţe sau nu toţi oamenii sunt motivaţi. Pe bună dreptate, unii oameni nu sunt motivaţi şi nici nu vor să înveţe în mediul creat de managerii sau antreprenorii respectivi.

Scriu această perspectiva pentru că am conştientizat de curând că am fost parte, ca şi coach, în astfel de procese de dezvoltare abordate din “paradigma mecanică”, în care “antrenăm” lideri sau echipe, separat de mediul în care aceştia se dezvoltau. Şi am multe astfel de proiecte, care au avut rezultate, însă acestea au mici, incrementale – rezultate mici, comparativ cu potenţialul pe care liderul sau echipa respectivă îl aveau. Sunt foarte recunoscătoare pentru toate aceste proiecte – am învăţat din ele că atunci când o floare nu înfloreşte, nu “repari” floarea, ci te uiţi la pământul din care creşte şi vezi ce nevoi are.

Am descopit că există un coach, care modelează schimbarea fără intervenţie şi care ne învaţă tot ceea ce avem nevoie să ştim – natura.

Nimeni nu conduce o pădure. Nimeni nu îi spune pădurii cum să fie în echilibru. Corpul nostru nu aşteaptă ordine de la creier pentru a produce insulină când organismul are nevoie de coagulanţi, atunci când apare o tăietură. Inteligenţa acestor sisteme coordonează funcţionarea naturală, îndeplinirea tuturor funcţiilor vitale, de la bătăile inimii la respiraţie, la reacţiile chimice care se produc în mod continuu înăuntrul nostru, la impulsurile electrice ale sistemului nervos.

Cred că a sosit vremea să abordăm leadershipul şi schimbarea în mediul organizaţional în acord şi inpiraţi de natură.

Vă voi invita la un exerciu practic, inspirat din natură, din tiparul de schimbare al anotimpurilor. Ştim că ciclicitatea anotimpurilor este un tipar simplu: o fază de creştere, de expansiune (primăvara, vara) şi o fază de contracţie, retragere, consolidare (toamna, iarnă).

Te invit să te gândeşti la cariera ta.

1. În ce faza eşti acum? În expansiune sau în consolidare?

2. Uită-te la diferitele arii ale carierei tale. Ce este în expansiune şi ce se contractă?

Dacă eşti într-o fază de expansiune, o opţiune pentru tine poate fi de a profita de energia aceasta şi de a-ţi provoaca limitele.

În faza de expansiune, s-ar putea să fii interesat să cunoşti oameni noi, să faci proiecte ambiţioase, să îţi asumi noi responsabilităţi. Şi este important să simţi că le faci la momentul potrivit.

– Care este un vis, o ambiţie, o dorinţă pe care o ai în carieră ta?

– Care sunt 5 persoane, din mediul tău înconjurător, care pot avea o contribuţie semnificativă la reuşita ta?

Dacă eşti într-o fază de retragere,o opţiune pentru tine poate fi de a profita de liniştea şi pacea pe care ai dobândit-o şi a-ţi lua o pauză pentru reflecţie şi aşezare a lecţiilor pe care le-ai învăţat deja, a lucrurilor pe care alegi să le faci diferit sau poate, a contribuţiei pe care vrei să o laşi în urma ta.
În faza de contracţie, s-ar putea să fii interesat să te cunoşti mai bine pe tine, să citeşti cât mai mult, să mergi la şcoală, să îţi dezvolţi competenţele, să petreci mai mult timp alături de cei dragi.

– Cum alegi să fii prezent în familia/echipa/organizaţia… ta?

Viaţa este un şir constant de cicluri: expansiune, contacţie, expansiune, contracţie. Fiind conştienţi de faza în care ne aflăm, putem alege “să mergem cu valul şi nu împotriva valului”.

Problemele pot să apară când eşti blocat prea mult timp într-o fază. O fază prelungită de contracţie te poate afunda şi mai mult în frustrare iar o fază prelungită de expansiune generează stres şi oboseală.

– Care este nevoia pe care simţi că o ai acum? Este una de expansiune sau una de retragere?

– Este timpul să te reinventezi în viaţa personală sau să te exprimi în viaţa profesională? Sau invers?

Coaching-ul, în general, şi cel executiv, prin excelenţă, sprijină dezvoltarea naturală a liderilor şi managerilor, restabilind accesul la resursele noastre şi reflecţia proprie, generând inspiraţia şi armonizarea ce se vor reflecta în bunăstarea oamenilor şi a organizaţiilor conduse.

“Pentru a deveni lider, trebuie mai întâi să devii o fiinţă umană”, spunea Confucius acum mai bine de 2500 de ani, de aceea, prima ediţie a Romanian Executive Coaching Summit poartă amprenta dezvoltării inspirate din natură şi l-am numit “Anotimpurile schimbării”.

NOTĂ: Articolul a fost publicat integral pe portalul Cariereonline.ro