Acceptarea realității și mersul în direcția potrivită


Madi Radulescu, MBA, PCC

Managing Partner MMM Consulting

Cu peste 20 de ani de experiență în training și consultanță, în proiecte derulate în 11 piețe, la nivelul cel mai înalt în organizație (top și middle management), Madi Rădulescu este Managing Partner al MMM Consulting.  Este Master Trainer pentru Modelul de încredere Persona Global.  Are mai multe roluri profesionale ca de exemplu  Consultant de HR, trainer în management strategic, managementul performanței și managementul schimbării, facilitator de workshopuri si Executive si team coach.

Pastila de leadership. O dinamică greu de stăpânit în multe domenii: de la evoluţia tehnologiei la dinamica mediului social, schimbarea generaţiilor şi influenţele schimbărilor politice care cresc nevoia de vigilenţă şi de a face faţă unui număr din ce în ce mai mare de presiuni. Viaţa unui conducător de companie, de departament sau chiar de echipa nu este tocmai simplă. Pastila de leadership. Suntem martori ai schimbului de replici între mediul privat şi administraţia centrală, suntem martorii unei dinamici sociale care pare să schimbe regulile jocului sau cel puţin ale planificării strategice în multe domenii afectate de schimbările la nivel de legislaţie, suntem martorii unei dinamici potenţial îngrijorătoare la nivel internaţional.

 

O nouă realitate pe care nu ne-o imaginam acum 4-5 ani. Care va fi dinamica şi cum va arăta noua realitate peste 4-5 ani? Cum vom desena faţa companiilor în care lucrăm? Ce tip de abilităţi ar trebui să antrenăm? Care este atitudinea care, dacă există în echipele noastre, la fiecare dintre oamenii noştri, va face ca acţiunile noastre să devină câştigătoare?

Într-un interviu acordat Bloomberg la începutul acestui an, MarK Cuban, multimiliardarul american proprietar al companiei Dallas Mavericks, reiterează faptul că, pentru următorii zece ani, abilitatea cea mai cerută este gândirea creativă. Dar nu oricum, ci gândirea creativă aplicată alături de arte şi filozofie. Ce relevanţă poate avea asta asupra mediului nostru de business? Şi de unde şi până unde arta şi filozofia în agitaţia noastră, de zi cu zi?

Pastila de leadership. Informaţia este disponibilă în mediul virtual, tehnologia ne facilitează accesul la această informaţie şi prelucrarea sa din ce în ce mai rapidă şi facilă şi, de aceea, noul mediu de afaceri, noile generaţii au nevoie, pentru a crea lucruri cu impact semnificativ asupra societăţii şi a vieţii oamenilor, de o abordare mai creativă, artistică şi filozofică.  Abilitatea de a înţelege sensul informaţiei care ne bombardează ţine de filozofia de viaţă a fiecăruia dintre noi. Abilitatea de a filtra informaţia, de a face faţă “ştirilor false”, de a avea inteligenţă socială de a dezvolta relaţii “generative”, cu valoare adăugată. Iată câte aspecte subtile pe care, dacă nu le dezvoltăm odată cu schimbările aduse de prezenţa tehnologiei în viaţă noastră, avem şanse reale de a fi expuşi unui alt de tip de presiune psihologică şi unui stres care nu are cum să nu influenţeze performanţa şi productivitatea oricărui loc de muncă.

Pare de pe altă planetă? La mii de ani lumină de realităţile noastre curente, de problemele de zi cu zi, există neproductivitate, incompetenţă şi analfabetism funcţional, precum şi incapacitatea de a găsi forţă de muncă bine pregătită chiar şi pentru cele mai lesnicioase posturi?

Probabil că da. Şi totuşi, liderii din majoritatea societăţilor care îşi doresc să rămână competitive îşi pun problema schimbărilor de paradigmă pe care trebuie să le sufere comunităţile lor sau companiile pe care le conduc.

Cercetarea publicată în 2016 de către Forumul Economic Mondial arată că ceea ce au nevoie companiile şi societăţile, pentru a ţine pasul dezvoltării tehnologice şi a felului în care tehnologia schimbă locul de muncă, sunt abilităţile de tip soft skills. Lucrul în echipa, responsabilitatea şi angajamentul, înţelegerea şi utilizarea sistemului de reguli şi proceduri al companiei, adaptarea rapidă la tehnologie şi lucrul în sisteme digitalizate par a fi cele mai relevante. Nimic din toate acestea nu elimină provocările despre care pomeneam mai sus însă, existenţa lor vor ajută companiile să facă faţă şi să continue să existe.

În practica mea curentă, regăsesc provocările companiilor de a juca pe alte fronturi decât cele tradiţionale în a atrage candidaţi de valoare, în a defini şi identifica talentul necesar pentru următorii ani, în a înţelege ce tip de ecosistem social va fi câştigător în companie (climat şi cultură organizaţională) pentru a securiza acel segment de forţă de muncă de calitate.

Pastila de leadership. Dacă ar trebui să ne antrenăm liderii sau viitorii lideri pentru ceva, pare că, din toate direcţiile, primim acelaşi mesaj: este nevoie de capacitatea liderilor de a se conecta la oameni, de a se schimba ei înşişi prin reflecţie şi prin integrarea unor perspective multiple, de a se accepta aşa cum sunt şi de a fi prezenţi în mijlocul echipelor lor. Ceea ce nici o maşină, tehnologie sau aplicaţie nu va putea înlocui este emoţia umană, capacitatea de a arăta empatie şi de a adapta interacţiunea socială pentru a crea un mediu de lucru în care confortul psihologic este esenţial pentru o productivitate ridicată.

Ceea ce, încă mulţi lideri par încă să nu accepte, este realitatea care s-a schimbat deja: compania tradiţională în care managerul conduce prin autoritate şi prin impunere, deşi a învăţat a se exprimă politicos, nu prea mai are viitor. Indiferent că provin din comunităţi mai puţin dezvoltate social sau că au avut sau nu acces la resurse, noile generaţii au avut acces la informaţie şi au capacitatea de mişcare şi de relocare pe care cei care conduc azi companiile nu au avut-o. La fel ca şi clienţii care, prin numărul mare de opţiuni existent au pierdut loialitatea tradiţională, la fel și  societatea este într-o mişcare care ne forţează să facem managementul companiilor pe baza unor reguli pe care abia le construim. Lucrul de la distanţă, schimbarea rapidă a locului de muncă, disponibilitatea mai redusă de a investi în cumpărarea unei locuinţe, mobilitatea accelerată, lucrul pe bază de proiecte, preţuirea timpului personal în defavoarea celui profesional ne pun în faţă unor provocări pe care nu le-am trăit până acum.

 

Dezvoltarea gândirii creative şi a celei critice par a fi nevoia numărul unu a celor ce conduc oameni, o abordare umanistă şi uneori filozofică asupra ecosistemelor sociale din companiile lor, iată realităţi şi nevoi pe care trebuie să le acceptăm responsabil şi să le includem în practică curentă de leadership, eliminând frustrările şi prejudecăţile pe care am putea avea tendinţa să ni le formăm, fiind bombardaţi din atâtea direcţii de cerinţe uneori atât de conflictuale. Pare că direcţia potrivită este reapropierea de oameni şi înţelegerea acestora. Abia apoi urmează indicatorii de performanţă.