Ritmurile leadership-ului


De câțiva ani am descoperit că îmi place să grădinăresc, deși nu credeam despre mine că pot să am atâta răbdare și perseverență încât să stau în grădină, să plantez flori an de an, să le ud, să rup buruieni, să aștept să văd florile cum înfloresc. Am lăsat această pasiune să se dezvolte și, în fiecare an, primăvara, am plantat flori și copaci având în minte imaginea unei grădini japoneze. Nu am ajuns să văd toate florile și copacii crescând, însă cu siguranță am învățat câteva lecții foarte valoroase.  Una dintre ele este legată de răbdare si ritm: acest comportament m-a ajutat să trec prin multe situații de dezamăgire, frustrare, credeam că voi avea o grădină foarte frumoasă deoarece am plantat multe flori, unele scumpe, altele nu, am adus copaci rari, am udat, am scos buruienile cu disciplină, însă plantele se uscau. În cei câțiva ani de când practic grădinăritul, multe dintre florile plantate nu s-au prins sau nu au ieșit și în anul următor, o mare parte dintre copacii rari nu au făcut față solului și s-au uscat, sau au trăit 1 an sau 2… sunt încă departe de grădina japoneză. Am observat cât de frustrant, dezamăgitor poate fi un hobby atât de simplu și ușor, însă cât de plin de învățare este. Totul în natură are ritm, fie că vorbim de ritmurile de creştere biologică a oamenilor, plantelor, animalelor, fie că vorbim de un ritm de manifestare a fenomenelor în natură. Totul este ritm în jurul nostru, în mediul înconjurător, de la mişcarea planetelor la anotimpurile într-un an, la ritmurile economice, ciclurile de viaţă ale unui produs, la ritmurile vieţii noastre. Cu cât suntem mai conectați cu natura, cu atât putem observa că suntem parte a mai multor rutine, cicluri, periodicităţi, mişcări regulate, mai rapide sau mai lente: cicluri ale naşterii, creşterii, maturităţii şi morţii, cicluri în care dormim şi suntem trezi, respiraţia, ritmul celulelor care sunt create, cresc, mor şi sunt reînoite periodic.

Din rolul de coach pentru lideri și echipe, observ cât de importantă este răbdarea și acceptarea ritmurilor și tiparelor de creștere și descreștere, prezente în natură. Din perspectiva mea, practica de leadership în mediul organizațional actual este foarte puțin conectată cu rimurile naturii. Am observat cât de greu poate să fie pentru un lider care conduce o organizație, care în trecut a înflorit, să vadă cum aceasta se usucă și moare, fără ca el să poată face ceva. Ca și coach am antrenat un conducător să traverseze cu bine “apele tulburi” ale mediului complex corporatist, în care avea obiective care se băteau cap în cap cu realitatea. Într-un mediu de business care valorizează doar succesul și reușita liderilor, puterea lor de a crește business-ul și a da rezultate în mod continuu, a conduce o organizație ce trece prin perioade de declin și de reconstrucție, poate fi un mandat foarte dificil. În procesul de coaching am observat cât de greu îi era conducătorului să accepte că, deși a făcut tot ce a putut el mai bine, deși a mobilizat oamenii din jurul său, deși rezultatele locale erau foarte bune, întreaga organizație, cea globală, era în cădere liberă. Haosul și incertitudinea erau greu de trăit și de către conducător, cât și de oamenii din echipă. Erau momente de îndoială de sine și momente în care a părăsi organizația părea cea mai bună soluție. Totodată, acest conducător a înțeles cât de valoroase sunt lecțiile de leadership pe care le învață în acest context și cât de accelerată este maturizarea sa și a ales să ducă acest mandat greu până la capăt.

Viața vine către noi în valuri. Nu putem prezice și controla valurile, însă putem învăța să facem surf”, spune frumos Dan Milman. Mulți artiști, scriitori, muzicieni, dansatori vorbesc mult despre ritm. Liderii o fac foarte rar. Totuși, capacitatea de a înțelege ritmurile este centrală în practica leadership-ului sustenabil. Reușita conducătorului este corelată și cu capacitatea sa de a recunoaște ritmurile individuale și colective, dar și a ști când și cum să rupă aceste ritmuri.  O abilitate subtilă pe care un lider o poate antrena este legată și de a acționa la momentul potrivit – când este potrivit să lansezi o invitație/acțiune într-un grup astfel încât acesta să fie energizat și activat; a avea un bun-simț al ritmului și al momentului potrivit sunt abilități benefice conducătorilor. Liderii care au simțul ritmului înțeleg dinamica schimbarii. Filozoful Susanne Langer punctează frumos: “esența ritmului este o alterare a tensiunii care se ridică până la atinge un vârf, o criză și o evadare în cursul treptat al relaxării, prin care se pregătește o nouă acumulare de tensiuni și ia naștere următoarea criză“.

Conștientizarea și înțelegerea ritmurilor de creștere și descreștere naturală ne permite să dezvoltăm răbdare și curiozitate, și chiar să apreciem blândețea de care avem nevoie în perioadele grele sau perioadele în care poate noi, ca oameni, nu suntem la înalțime. Fiecare dintre noi are în viața sa perioade bune și perioade grele, când lucrurile par să nu meargă în direcția dorită de noi. Peste tot în jurul nostru vedem perioade de întuneric, decădere, moarte, perioade care prefațează nașterea a ceva nou – este un ciclu de evoluție natural, indiferent că vorbim despre ciclul de viață al unei plante, reînnoirea unei celule sau inovația unui produs. Este o lege fundamentală a naturii și este parte a învățăturii în unele din marile sisteme spirituale. Totodată, cultura de business ne învață cum să luptăm împotriva naturii. La nivel personal, o “buna practică” și o cerință clară în mediul organizațional este de a ne arăta mereu fără emoții, să spunem DA la orice vine de la superiori, a fi energici, “lăsând la ușa biroului orice urmă de umanitate am avea”… Nevoia de a fi apreciați și a avea rezultate imediate ne îndepărtează de lecțiile profunde ale creșterii și transformării. În mediul de business acest fenomen este alimentat de cererea continuă a pieței pentru creștere. Oare ce impact are acest fenomen asupra abilității noastre de a inova, de exemplu? Orice carte sau material despre inovație pe care îl citim ne spune că a ști să gresești, să eșuezi, este fundamental pentru a inova. Pot liderii să creeze un mediu de lucru în care sunt acceptate eșecurile necesare pentru reușita inovației? Este eșecul facilitat în organizație astfel încât cei mai talentați oameni să își asume proiectele cu riscul cel mai mare? Sunt investitorii pregătiți să accepte costurile pe termen scurt ale eșecului? Sau nevoia de a a evita un impact în buget pe termen scurt va limita abilitatea de inovație? La nivel organizațional sau de echipă, concentrarea pe rezultatele pe termen scurt poate limita calitatea rezultatelor. Au liderii răbdarea de a sta în incertitudine și a explora diferite perspective, de a le permite să apară, dar și să se întrepătrundă, pentru a crea ceva cu totul inovator? Sau acceptă primul rezultat plauzibil, valid, care apare la suprafață?

Ca lideri, o competență relevantă este capacitatea de a încuraja și facilita diversitatea perspectivelor, fără conflict personal și capacitatea de a sta, împreună cu echipa, în tensiunea creatoare. Doar în această zona de disconfort, încărcată emoțional, uneori negativ, poate să apară acea conexiune, idee, soluție, care are potențialul să fie cu adevărat inovatoare sau să schimbe în profunzime.

Sunt recunoscătoare pentru abilitatea de a grădinări și lecțiile învățate în acest spațiu, chiar dacă s-ar putea să mai treacă ceva ani până voi avea grădina pe care mi-o doresc.

 

Vă aștept pe data de 25 mai, la Romanian Executive Summit, unde voi vorbi despre ciclul schimbării în organizații, din perspectiva creșterii potențialului și a fructificării rezultatelor!